Un dulgher in varsta era pregatit sa se retraga din activitatea sa. I-a spus patronului sau despre planurile sale de a iesi din afacerea imobiliara in care muncea de ani de zile, aceea de constructii de case, pentru a trai o viata mai lejera alaturi de sotia sa, bucurandu-se de familia sa extinsa, acum ca avea deja si nepotei.
Patronul sau a fost mahnit sa vada ca unul din oamenii de baza ai echipei lui intentioneaza sa plece si l-a rugat daca totusi poate sa isi amane decizia, sa nu plece pana cand nu vor fi terminat o ultima casa impreuna, mai ales ca nu avea cu cine sa il inlocuiasca imediat. Omul a fost de acord, insa pe durata construirii casei era lesne de vazut ca mintea si inima nu ii stateau la munca. A folosit materiale de calitate mai proasta, pe ideea ca lasa, merge si asa. A angajat forta de munca ieftina care a si facut diverse greseli pe care le-a trecut cu vederea. Era un mod nepotrivit de a-si incheia cariera de dulgher dar omul a profitat de increderea pe care patronul o avea in el de a nu-l controla pas cu pas si a facut treaba mai de mantuiala, nemaifiind motivat de nicio miza ca alta data.
Dupa ce dulgherul si-a terminat toata treaba si s-a facut receptia finala a lucrarii, patronul i-a inmanat omului nostru cheile acestei case.
“De acum inainte, aceasta este noua ta casa!” i-a spus seful lui; “este cadoul meu pentru tine, pentru toti anii in care ai lucrat alaturi de mine cu devotament.”
Ce soc a avut omul! Ce rusine a simtit in adancul sufletului sau! Daca ar fi stiut ca isi construia propria lui casa – de care oricum avea mare nevoie, era dealtfel visul sau – ar fi facut totul atat de diferit! Acum va trebui sa locuiasca intr-o casa construita cu mana lui dar nu atat de bine precum stia ca s-ar fi putut, constient permanent de erorile ei si de calitatea slaba a materialelor…
Asa este si cu noi… Uneori ne construim propria viata intr-o maniera nepotrivita, nefiind atenti la detalii, reactionand in loc sa actionam, constienti ca depunem un efort mai mic decat am putea daca ne-am propune sa dam tot ce avem mai bun din noi, pentru noi insine.
In momente cheie nu actionam constienti ca in fiecare clipa de fapt ne construim propria viata si propriul viitor.
Apoi, socati, ne uitam la situatia creata de noi insine si realizam ca acum traim fix in casa vietii pe care singuri ne-am construit-o. Daca am fi fost suficient de atenti si constienti, am fi facut lucrurile diferit de la bun inceput, nu-i asa?
Gandeste-te la tine insuti ca la un dulgher. Gandeste-te la viata ta ca la propria ta casa. In fiecare zi mai bati un cui, mai fixezi o rama de geam, mai zugravesti sau repari un perete, mai pui un raft. Construieste intelept. Este singura viata pe care o vei construi vreodata. Chiar si daca mai ai de trait o singura zi, acea zi merita sa fie traita cu demnitate si gratie.
O vorba spune ca viata este acel tip de proiect facut pe cont propriu, numit de americani “do-it-yourself”. Viata ta de maine va fi rezultatul atitudinii si alegerilor pe care le faci astazi.
Traieste cu adevarat. Iubeste-te pe tine insuti ca pe cea mai importanta persoana din univers pe care ai intalnit-o. Evita, atat cat poti, sa ajungi sa regreti la finalul vietii prea multe lucruri, intamplari, alegeri.
Sursa: http://sfatulparintilor.ro/45511/motivationalul-de-weekend-casa-dulgherului-sau-cum-iti-construiesti-viata/
